Plicurile filatelice de doi lei

În vremurile așa-zise întunecate ale comunismului firma care gestiona producția de timbre, punea în vânzare plicuri cu timbre și cu premii în valoare de 2 lei. Dacă erau timbre românești, un plic conținea 50 de timbre diferite, toate obilterate. Plicurile cu timbre străine conțineau 25 de timbre, foarte multe stampilate, dar existau și căteva timbre neștampilate. Copiii agreau plicurile cu timbre străine pentru că apăreau și timbre frumoase cu reproduceri de arta.

A contat foarte mult pentru orice începător în ale filateliei să aibă în mână timbre de la plic. Se familiariza cu manipularea lor, cu folosirea pensetei, cu așezarea in clasor și mai ales cu menținerea exemplarelor la standarde de calitate foarte înalte, căutând să nu:

- mototolească timbrul;

- rupă zomții;

- păteze timbrul;

- jupuie timbrul la dezlipirea de pe plic;

- deterioreze guma de pe spate;

- spele stampila de pe timbru;

- aibă mâinile umede;

- stea clasorul în mediu cu aburi;

- lipească timbrele pe coli de hărtie.

Pe măsură ce colecționarul creștea. se maturiza, exigenteșe sale au crescut și volumul de timbre de la plic a scăzut rapid.

Totuși a rămas și rămâne nostalgia cumpărării plicurilor de timbre. Și acum în străinătate am plăcerea de a cumăra timbre aflate în țiplă în magazine de suveniruri.

Este clar că nimeni nu trebuie să spere că investind în câteva sute de plicuri de doi lei se construiește o colecție de câteva sute de mii de euro. La o investiție de 1.000 de euro în timbre de la picuri cu siguranță dacă se vând la grămadă cele 10 clasoare care și ele au costat 50 euro, se va obține undeva în jur de 500 euro. dacă vor fi vândute la bucată, chestie care durează undeva la 200 de ani se va obține nu mai mult de 2.000 euro. Morala: a cumpăra plicuri cu timbre de la chioșc este un excelent exercițiu al filatelistului, nu o investiție.

(14 aprilie 2016)