Albumul filatelic este o construcție greu de realizat.
Ea trebuie să conțină:
- pozele cu toate timbrele editate de la început și până în ziua de azi;
- posibilitatea de a adăuga noi pagini cu timbrete care apar an de an pentru a fi actualizat fără a se impune ca în fiecare an să se realizeze o nouă ediție;
- date despre tiraje, culori, hârtie, an de apariție și mai ales să existe un cod unic al seriei de timbre dat de producător ăi utilizat de către toți, cod care să rămâna același pentru totdeauna și nu să se modifice așa cum fac românii cu numerele de telefon de te doare capul ca tot le schimbă de parcă n-ar ști ca exista to teorie a codurilor, simplă și care prin aplicarea corectă i-ar scuti de tot felul de improvizații; caracterul lor mioritic nu-i lasă, nu le da pace și basta...
- date despre erorile produse;
- date despre modul cum au circulat și restricțiile existente datorită razboaielor sau unor reguli impuse;
- liste de plicuri prima zi sau de evenimente speciale legate de seria prezentată
detalii referitoare la autorul timbrului care se si află scris undeva foarte mic pe timbru; exeplu fiind marele Dumitrana;
- tot ce trebuie ca filatelistul să știe exact cum să aprecieze fiecare produs, ștampilat sau neobliterat cum se zice pe langa Periș.
In România au fost publicate astfel de albume dar cum îi stă bine românului care se respectă:
- au fost realizate pe alb-negru deși tehnologia color era în floare
- au fost scoase seriile cu legionarii sau cele din timpul ocupatiei, trunchind istoria așa cum au facut-o peste tot.
Oare cine a dat cu var peste mozaicurile de la Atheneu, mozaicuri ce au fost descoperite mult-mult mai tarziu?
Pe timpul lui Carol al doilea - mare -filatelist - au fost publicate multe chestii și au fost bune.
No comments:
Post a Comment